Greseli semnificative pe care le poate face parintele atunci cand copilul se afla in consiliere:

Cand nu ii explica copilului motivul pentru care este adus la consiliere sau sa ii ofere o explicatie care sa il faca sa se simta inferior.

Cand este incongruent in atitudini si comportament (sa spuna ceva la cabinet si altceva acasa fata de copil).

Cand se delimiteaza complet de consilierea si problema copilului (“problema este a copilului, nu avem nicio legatura cu ea, eu nu am nevoie de nicio schimbare, suntem persoane diferite”).

Cand ii cere psihologului sa i se divulge toate informatiile dintr-o sedinta si nu intelege ca este nevoie de un anumit grad de confidentialitate intre copil si psiholog (adica ii place controleze).

Cand are unele intrebari, nelamuriri, prejudecati sau convingeri rigide fata de procesul de consiliere pe care nu vrea sa le clarifice cu psihologul.

Cand discuta unele aspecte cu psihologul de fata cu copilul (sau chiar daca acesta este in alta camera si usa este inchisa). Imagineaza-ti, ca adult, ce senzatie neplacuta apare intr-o astfel de situatie.

Cand isi face o prezenta mai puternica in cabinet decat cea a copilului: in masura in care are o varsta potrivita pentru asta, lasa-ti copilul sa sune la interfonul cabinetului, sa deschida usa, sa intrebe in ce camera a cabinetului se va desfasura sedinta. Copilul trebuie sa fie in planul principal iar parintele in cel secundar.